www.royalfizio.ro » CONSULTAŢIA LA FIZIOTERAPEUT? DIAGNOSTIC?

Poate părea ciudat să mergi la fizioterapeut şi să ai parte de o consultaţie!

Multe persoane consideră că este inutil sau doar un moft, o fiţă. Realitatea este diferită, deși în anumite situații pacienții sunt îndreptățiți să considere consultația doar o formă de a taxa suplimentar. Termenul de consultație presupune examinarea unui pacient pentru stabilirea diagnosticului și indicarea tratamentului. Examinarea înseamnă să asculți ce are de spus pacientul despre problema lui, întrebări suplimentare, testări, palpare, etc

Normalul este acesta ... la prima întâlnire/ şedinţă să fie efectuată o consultaţie. Aceasta constă într-o anamneză amănunţită pentru a avea o imagine cât mai aproape de realitate despre pacientul din faţa noastră. Scopul anamnezei şi modalitatea de desfăşurare într-un alt articol...

Aşadar, anamneza îmi aduce foarte multe informaţii, astfel ştiu ce problemă este acută şi în prim plan pentru pacient la momentul prezentării, ce alte afecţiuni sau comorbidităţi are ca să ştiu ce exclud, etc. Nu în ultimul rând, am nevoie de un diagnostic clinic de la un medic specialist sau mai mulţi medici, investigaţii medicale, dacă este cazul ( radiografii, analize de sânge, RMN, etc).

După ce sunt culese aceste date și sunt puse cap la cap, începe o evaluare musculo-articulară, după caz și neurologică, gen să vedem cum stă pe plan senzitiv, motor, aliniere, reflexe... și multe altele, funcție de nivelul de specializare și dezvoltare a fizioterapeutului. Toate acestea conturează DIAGNOSTICUL FUNCȚIONAL ceea ce ar trebui să confirme DIANOSTICUL CLINIC. O mică paranteză pentru explicații suplimentare, diagnosticul clinic nu necesită o verificare, cel puțin așa este normal. Medicul este cel care pune un diagnostic clinic pe baza cunoștințelor acumulate și își asumă acest lucru, recomandând un tratament adecvat, ceea ce este valabil și în cazul fizioterapeuților. Un diagnostic clinic corect se va încadra în criteriile funcționale (și vice versa) pe care un fizioterapeut le știe/ le cunoaște. Spun acest lucru pentru că există situații când pacienți se prezintă direct la fizioterapeut, acesta face o consultație, stabilește un diagnostic funcțional și direcționează pacientul spre un medic specialist pentru un diagnostic clinic. Închid paranteza.

Presupunem că totul se desfășoară normal și diagnosticul funcțional susține/ este susținut de cel clinic. Asta înseamnă că: 1.știu care este deficitul / restantul funcțional, 2. știu care este normalul pentru o persoană sedentară/ sportiv funcție de vârstă, sex și 3. sunt gata să îi spun care este programul (și variante ale programului), pe care îl pot oferi pentru ceea ce are!

Consultația nu se încheie aici. Programul este explicat cu toate beneficiile sale, etapizarea, numărul aproximativ de ședințe, frecvența lor, efectele pe termen scurt, mediu și lung, efectele neaplicării corespunzătoare a programului propus, efectele amânării acestuia, explicare procesului care a dus la producerea afecțiunii, efectele care pot să apară în timpul programului, efectele imediate și lista poate continua.

În funcție de experiența fizioterapeutului și de afecțiunea pacientului, consultația poate dura între 20-30 de minute până la o oră (uneori și mai mult) și cel mai adesea dacă pacientul este de acord este continuată cu prima ședință de recuperare.

Întrebarea diagnosticului cu care vine de la medic sau nici măcar atât, fără testări/palpări suplimentare, adică te văd, îmi spui diagnosticul și apoi eu știu ce îți trebuie și trec la treabă (fără să îți spun ce fac sau să te întreb de sănătate) sau aplic ad literam ce a recomandat medicul ( fără a face o evaluare minimă) nu reprezintă o conduită corespunzătoare și demnă de această meserie. Cert este faptul că fizioterapeutul își asumă programul recomandat/ aplicat, pentru că este obligat să evalueze, să diagnosticheze funcțional, să gândească și să folosească cunoștințele dobândite, așa cum fiecare specialist își asumă la rândul lui.

La bună vedere!

Fizioterapeut Andreea Postolache